Astăzi a fost o rupere de nori în sudul litoralului.
Știu că nu e foarte spectaculoasă ploaia (în momentul preluării de către youtube se pierde mult din detaliile vizuale și sonore ale filmulețelor), dar deși a ținut toată amiaza, în prima jumătate de oră a semănat cu o furtună ecuatorială (faza care începe la minutul 1:30 a ținut aproape un sfert de oră, iar vizibilitatea era sub 50 de metri). În contextul inundațiilor din țară, aici e vorba de un mizilic, dar oamenii cu subsoluri au avut iar probleme, într-o localitate în care taxa pe apa de ploaie e mai mare ca nicăieri („Las’ că au de un’ să plătească, ai dreacului de burgheji!”) deși nu există o rețea de ape pluviale, iar canalizările din cartiere au fost făcute din contribuțiile personale ale cetățenilor.
Poate mai interesant ar fi fost fenomenul pe timp de noapte, ca anul trecut:
Fiind acasă, mi-am adus aminte de o situație similară, din toamna lui 2005, numai că atunci plouase torențial patru ore neîncetat. Se vehicula cifra (știu, cifrele) de 270 de litri/mp, la capătul a trei zile de vreme umedă.
Iată niște imagini de atunci, pe care nu le-am postat până acum.
Imaginile sunt neclare, dar pasiunea mea pentru filmat se limitează la telefonul pe care îl am în buzunar în momentul cu pricina, și, datorită „grijii deosebite” pe care o port obiectelor neînsuflețite, de cele mai multe ori zgâriat.
iulie 8, 2010 la 6:40 pm |
Salutari, Dane!
). Glumeam, fireste. Ma bucur sa vad ca ai revenit printre vii 
.In rest, numai de bine.
On sau offtopic, pe mine viitura lui Boc, m-a adus
,hat pana-n Paris. Nu din motive turistice, asta sa fie clar. Tot raul spre bine: poate are Max al Karlei bani de-o bere
iulie 9, 2010 la 5:36 am |
Io credeam ca va inunda anual turistii.
iulie 9, 2010 la 8:35 pm |
Garcea draga, iti datorez scuze…pardon, niste beri
).intru pe net de pe mobil. Alta mancare de peste fata de pc. Prin urmare nu mai stiu daca atunci cand am primit un mesaj de la tine erai online au ba.
.
Cel mai bine ar fi sa bagi un mail, cu messu’ ma descurc tare greu. ‘Tzam pentru intelegere
iulie 10, 2010 la 5:03 am |
Stai domnule linistit ca nu ma cred buricul pamintului:) Vroiam sa te intreb doar de sanatate si prosperitate spirituala. iti bag un mail
iulie 10, 2010 la 6:15 am |
Klaus, dacă te-a luat valul și te-a dus până-n Paris din alte motive decât cele turistice, în percepția mea asta nu poate fi decât o veste mai bună decât dacă ar fi fost din acele motive (!). La Paris bere?! Asta nu-i blasfemie?
Garcea, dacă ar fi fost inundație în fiecare an îmi cumpăram o lotcă, o transformam în gondolă, și să fi văzut atunci afacere de succesuri, deși cu vocea, recunosc, e mai gravă. Turiștii nu au fost inundați, sunt doar plouați, se vede asta pe fețele lor. Eu nu am nicio legătură cu turismul, numai că de două săptămâni plouă zilnic, și s-ar părea că va fi așa până joi, așa că vara aceasta numai „cea mai fierbinte din istorie” nu va fi.
iulie 10, 2010 la 9:18 pm |
Ca roman, nu-i blasfemie, Dane, crede-ma.Nici n-ai pentru ce sa te bucuri, deprimarea o servesc la micul dejun. Prin “lunetele mele maritoare” nu vad parizienii fericiti ai Karlei. Pe zi ce trece realizez ca sunt un sentimental incurabil. Ce bine ar fi daca s-ar plati asta
!Senzatia de bani in cont se disimuleaza subtil,ramai cu toate angoasele tale seara, inainte de a veni somnul izbavitor. Ma doare efectul banilor asupra oamenilor, locul meu, daca exista unul, imi e necunoscut. Sunt si lucruri bune: inteleg acum de ce coeficientul emotional EQ e mai important decat cel al inteligentei, IQ. Iti multumesc ca-mi suporti departarea de casa:( !
iulie 11, 2010 la 1:45 pm |
Cu alte cuvinte, îți îneci amarul cu ajutorul hameiului din bere.
Probabil ești un pic stresat, sau doar obosit (sper că ai folosit cuvântul „angoase” în sensul larg), în schimb, într-adevăr, sentimentele sunt incurabile – se consumă de la sine ori se alimentează prin ele însele.
Banii sunt un rău necesar, dar efectul pe care îl au asupra oamenilor e oarecum asemănător cu al alcoolului, adică relevă adevăratul caracter al celor „posedați”. Nu cred că îi transformă pe oameni în mod hotărâtor, ci doar le oferă posibilitatea să se manifeste așa cum vroiau chiar și când nu-i aveau. Dar asta e doar o părere.
Apropierea de ceva cunoscut inițial din surse ne oferă uneori și surprize, dar, acuma… doar nu o să fii dezamăgit de măreția turnului Eiffel doar pentru că are pe alocuri șuruburile ruginite?
iulie 11, 2010 la 9:52 pm |
Fara indoiala ca nu! Ca realizare inginereasca in anii 1900 e ceva extraordinar.Turismul excesiv ii “rugineste” suruburile. Chiar azi am fost acolo. Vrei parerea mea? E tiganie curata!Dane, iti dai seama ca imi placea turnul asa cum era inainte de al fi vazut?
iulie 12, 2010 la 6:11 pm |
Eu l-am vizitat doar cu Google-Streetview.
Am un vecin care îmi spunea că, în timpul unei vizite în Italia, la Napoli parcă, i s-a tăiat în a mai vizita centrul istoric când, trecând pe o străduță cochetă, l-a văzut pe un localnic cum se spăla într-un lighean după care a aruncat apa într-o gură de canal stradală.
Eu nu am călătorit peste granițe, dar sper ca pe parcursul vieții să văd un amfiteatru grecesc în mărime naturală. Se spune că au o acustică impecabilă: dacă cineva scapă o monedă pe scenă, se va auzi și în cel mai îndepărtat loc al semicercului. Chiar dacă sunt ruine, e imposibil să nu te transpui pentru câteva minute în atmosfera de atunci, vremuri în care strămoșii noștri abia începuseră cu stupăritul, varza, brânza…
iulie 13, 2010 la 8:58 am |
Pai bine, frate Klaus, esti la Paris si nu “lesi” un mesaj pe blogul meu? Unde esti, frate, da reperu!:)))
Cum dau de tine?
iulie 14, 2010 la 6:11 am |
Karla, din pacate doar pot citi blogul tau. Caseta cu comentarii se incapataneaza sa nu mai apara
.
).
Ma descurc eu si asa: am o gramada de ocazii sa tac din gura
august 15, 2010 la 9:56 pm |
Ce naiba se intampla aici, ce-i cu linistea asta?
Garceo, n-ai niste apa de foc, d’aia de-ncins atmosfera?
). O fi o coincidenta?
). Cineva mi-a promis o mica demonstratie. Sunt foarte curios,am niste mici indoieli.Am pregatit si niste teste surpriza pentru minunea ,,glaciala”:).
Dane, mai scrie si tu ceva, e singurul blog pe care pot posta comentarii
Uite, eu ti-am adus ceva interesant: exista in dotarea unor instalatori de pe aici, un mic utilaj, am inteles ca costa vreo 800 de paraeuroi:),
Care ingheata apa din conducte pe un segment scurt. Prin urmare
,in caz de defectiune nu-ti mai bati ca
pul sa cauti robineti de izolare sau, in cazul in care-i gasesti sa nu functioneze
august 19, 2010 la 8:07 pm |
E căldură mare monșer. De-aia-i liniște. Personal, mi s-au încetinit toate funcțiile somatice
(dovadă răspunsul meu întârziat. mi-e lene și să-mi verific inboxurile)
Cred că e prima vară în care nu am intrat încă în mare până la data asta. E ciorbă. Am un aparat de măsură care printre altele indică și umiditatea din aer. Nu știu cât e de calibrat dar indicele de confort termic a fost în unele zile aproape de 100 de unități.
Acuma, liniștea din partea mea e și din cauză de pană de subiecte.
Aparate de înghețat conducte există demult, cel puțin de când am intrat eu în branșă, însă prețul lor e prohibitiv. Nu știu la ce model faci referire, dar cel mai compact mi se pare acesta
Oricum, cu subiecte gen „sisteme de congelare” e cam greu de încins atmosfera
Nu știu dacă e necesar să menționez, dar cu blogul ăsta nu am niciun țel. Pur și simplu mi se părea unfair să comentez pe internet fără ca cei care mă citesc să nu știe cine e în spatele nickului. Așa am devenit „vizibil”. Iar lista de subiecte e deschisă.
august 20, 2010 la 6:53 am |
Ha ha, klaus doar ma stii ca mi se sparge teava de aberatii foarte usor
Tocmai din cauza asta incerc sa ma temperez si eu 
Bai slava instalatorilor germani caci mi s-a spart anul trecut o teava(casa noua de cinci ani)asta seintimpla prin octombrie; anul asta prin martie s-a fisurat tot…in acelasi loc. Instalatorul ca hir ca mir nu´i vina lui. Da´a cui ma?hmm pe nenea ala care era vizat de ridicatul din umeri nu am reusit sa´l identific.
Io va stau la dispozitie, ca prostii pe banda rulanta sunt in stare sa livrez non stop, dar am zis sa nu va bruiez aiurea daca se leaga vreo discutie intre profesionisti.
august 20, 2010 la 12:41 pm |
Dacă vrei să creezi dezordine într-un grup e suficient să faci apel la calm și să strigi: Vă rog, nu intrați în panică! Așa și cu atmosfera de aici. Cu cât pare mai destinsă, cu atât se face liniștea mai mare (sau, altfel spus, mai extinsă în spațiu-timp)
Garcea, nu îmi place să judec oamenii după grupul, nația sau locația din care fac parte (de exemplu, pentru mine nemții, pentru că după o anumită vârstă poartă majoritatea ochelari, nu înseamnă că sunt mai intelectuali (!) decât celelalte nații, ci poate este mai degrabă o caracteristică genetică a lor).
Ca popor, prin proverbiala disciplină colectivă, au niște performanțe incredibile, mai ales pentru balcanicii din noi (uneori stau și mă gândesc dacă ar fi avut aceleași realizări de-a lungul timpului nevoiți fiind să suporte veri ca cea de anul acesta de la noi, sau diferențe de 60 de grade între vară și iarnă, cum au pățit rușii. Răspuns – nu, drept dovadă, ce au pățit la cotul Donului), însă asta nu însemnă că fiecare individ trebuie să reprezinte o medie a întregii populații.
Sigur meseriașul ăla, de ți-a reparat țeava, nu era cumva celebrul instalator polonez?
august 20, 2010 la 5:15 pm |
aaa pai despre asta mi´am mai spus parerea. Direct la sursa
Adica eram io si restul nemti. Care nemti alfabetizati exact cit sa treaca strada. Dar de o aroganta de parca ar fi luat premiul nobel in cinci domenii. Io care ma premiasem tot cu vreo cinci beri le´am zis cam asa: “baaa tz la suta dintre voi sunt ingineri care va creeaza tofelu´de masinarii si tehnologii menite sa va usureze viata si munca, da´asta nu inseamna ca tre´sa va dati mari de parca ati avea fiecare vreo tzishpe inovatii patentate”. Ba nu stiu, nu prea au apreciat.
Treaba aia cu conditiile climaterice extrem de vitrege are si n´are fundament. E ceva mai mult de discutat si comparat. La cotul donului si´au furat´o si din alte motive iar istoria nu se interpreteaza chiar asa simplutz
Ala de mi´a reparat teava era bavarez get beget. Capitalismul feroce a facut ravagii si in sistemul lor educational. Desi stind de vb cu alti expati, am ajuns la concluzia ca inca se aplica standarde destul de ridicate(comparabil cu alte tari, nu neaparat din fostul bloc comunist)
august 20, 2010 la 6:52 pm |
Glumesc, Garceo, dar totuși, parcă țările care se înșiră de-a lungul tropicelor nu prea excelează în patente și invenții. Or fi de vină printre altele și alea 40 de grade la umbră, nu știu sigur.
Nemții au pățit în fața iernii rusești ceva oarecum similar cu armata lui Napoleon care la minus 30 de grade a rămas fără nasturi la mantale, pentru că aveau staniu în compoziție și au căpătat ceva din aspectul boabelor de nisip.
Bine, cu drumurile rusești nici astăzi, și nici vara nu mi-e rușine.
În 1988 am participat la o aplicație militară la granița cu Kazahstanul (pe atunci parte integrantă din Uniunea Sovietică) , cei drept era deșert nu taiga, dar am putut să-mi fac o impresie despre forța colosală de care dispuneau, Închipuie-ți că regimentul nostru s-a instalat cu 5 zile înaintea lor, ne-am reglat radarele, bateriile de lansare, rețeaua de transmisiuni, iar cu o zi înainte de tragere (de rachete antiaeriene e vorba) au venit 19 regimente rusești care au făcut același lucru în 24 de ore. Nu mai spun că în timp ce la noi operatorii erau ofițeri, majoritatea specialiști sau cel puțin pasionați de electronică (încă nu apăruse termenul de IT-ist), în timp ce rușii trăgeau cu militari în termen. Era incomparabil.
În ziua în care noi ajunsesem, nemții din est tocmai se pregăteau de plecare, dar am petrecut în bază o noapte împreună cu ei, în pavilioane separate evident. Intrând în vorbă cu ei, evident în engleza de baltă pe care și ei o interpretau la fel de bine ca noi, era o stare de spirit de genul „în curând o să fie bine” de parcă aveam o premoniție asupra evenimentelor care aveau să se precipite un an mai târziu. Ce m-a impresionat la ei, era faptul că atunci când umblau liberi pe aleile bazei militare (era ca o oază de copaci, beton și disciplină moderată în plin pustiu rusesc), nu știai dacă sunt soldați sau ofițeri, aveau același echipament.
august 20, 2010 la 11:19 pm |
auzi ma la el, n´are inspiratie si nici subiecte n´are…n´ai chef sa dezvolti?
august 21, 2010 la 5:25 pm |
Ar fi multe de scris, Garcea, dar ca să ai o imagine despre ce spun închipuie-ți un convoi de vreo 90 de mașini, utilaje, șenilate, macarale etc, dintre care cele mai spectaculoase mi se păreau astea (la secunda 40 este un lansator iar la secunda 59 este un SURN aka sistem de urmărire radar și navigație). Noi am fost acolo cu tehnica proprie dar în poligon ne-am întâlnit cu un regiment din București care au călătorit cu trenul doar cu bagajele, pentru că ei au tras cu alte tipuri de rachete, Volhov, ceva mai mari, și pentru că nebănuite sunt căile internetului le-am găsit și pe acelea (erau ceva mai grele, dar și mai greoaie în manevrare, în schimb aveau o rază mai mare de acțiune).
Asta e partea frumoasă a amintirilor, pentru că per ansamblu armata a fost pentru mine o mare dezamăgire. Închipuie-ți că am fost primul din leatul meu care a dormit pe țambal, sau singurul care era să mai stea încă zece zile la arest după ce toți ceilalți erau lăsați la vatră. Nu m-am împăcat cu viața cazonă și pace.
În schimb am rămas cu amintirea călătoriei într-o țară pe care altfel nu aș fi avut nicio tragere de inimă s-o vizitez. M-au impresionat locomotivele rușilor – niște coloși de 150 de tone, articulați din 2 sau 3 elemente, care comunicau prin stații radio folosind ca mediu de propagare chiar șinele, am văzut o hidrocentrală pe Volga cum numai pe Discovery sau National Geografic mai întâlnești, turme de cămile, dune de nisip roșiatic, scorpioni fosilizați în chihlimbar, un general rus – comandantul poligonului – căruia nu-i dădeai nici 35 de ani și despre care puteai să juri că-i o clonă de-a lui Dolph Lundgren, sau am înțeles pe deplin termenul de „balșoaie” vizavi de o femeie (care, între noi fie spus, e o caracteristică mai degrabă a ucrainiencelor, rusoaicele fiind OK, și chiar peste).
august 21, 2010 la 12:50 pm |
Ia te uita la ei!! Un pic sa le dai ghes si imediat se dau in stamba
).
)
Dane, observatia aia cu inventiile la tropice mi s-a parut bestiala, eu m-as fi gandit la asa ceva.
Acum ca tot suntem la capitolul observatii ciudate, vreau sa va spun ca pe aici inca n-am vazut vrabii.
Nici tantari!!!
august 21, 2010 la 12:52 pm |
Erata: eu NU m-as fi gandit….
august 21, 2010 la 5:32 pm |
Egzistă o explicație, klaus. Nu sunt ornintolog, dar probabil nu sunt țânțari pentru că i-au mâncat vrăbiile, vrăbii care nemaiavând sursa hranei au murit de inaniție. Și așa s-a închis lanțul tropic.
Nici pe-aici nu sunt țânțari, deși anul ăsta nu s-a stropit cu nimic, și nu-mi explic de ce, pentru luciu de apă dulce este, cald a fost, umezeală nu mai spun.
La noi vrăbiile supraviețuiesc totuși, pentru că, ce-i drept, lăsăm în urmă frimituri.
august 21, 2010 la 6:38 pm |
La noi sunt si vrabii, si tintari.
) Eu am avut un lent major pe care´l retrasesera de la instructie pt. ca batuse vreo doi plutonieri in fata companiei(genul de burtosi alcoolisti; socul initial fiind acela ca exista uniforma pt astfel de specimene) asta(lentul major) povestea ca la terminarea scolii militare( tot 87-88) a facut un stagiu de juma de an prin urss si ca a invatat acolo mai mult ca´n patru ani de scoala. Il poreclisera rambo, da´nu stiu de ce. Si il birfeau unii ca haleste rahat pt ca nu se mai facusera stagii in rusia din 80 incoace. Acum am confirmarea ca nu mintea.
Despre amintiri neplacute in armata, nu ma starniti ca va umplu de povesti(nu´s daca originile si numele meu sau doar faptul ca eram tare´n gura au jucat un rol hotaritor
august 22, 2010 la 5:34 pm |
Exista un parteneriat între statele membre ale Tratatului de la
Varșovia, care a funcționat până în 90 sau 91, nu sunt sigur. Nu am auzit de astfel de stagii, dar nici nu le exclud. În cazul nostru era vorba de aplicații scurte, maximum o lună din care vreo două săptămâni era numai drumul dus-întors cu trenul, care se făceau cam în fiecare an.
Se mergea în URSS pentru că tehnica era în mare parte rusească iar poligonul se întindea pe câteva mii de kilometri pătrați, ca să nu mai spun că se afla în plin deșert (la 70km NV de orașul Astrahan).
Când a căzut „frăția” am văzut trageri similare la Capul Midia, dar de când cu NATO nu s-a mai auzit nimic. Probabil se va renunța la tehnica devenită acum incompatibilă cu noile cerințe (na că am dat-o-n politică).
Acum văd că se lansează rachete cu apă oxigenată, iar poligonul e mărginit de două plaje neamenajate. Deja există voci care vor să protejeze zona de invazia turiștior. Probabil o să aibe aceeași soartă cu Vama Veche.
august 23, 2010 la 2:53 pm |
Hi, hi! In armata am fost la o singura aplicatie cu ,,iesire”. Fiind transmisionisti, am campat intr-o padure
, departe de ofiteri si agitatia specifica. La brigada de graniceri,
)
Si ne-am pus pe intins cabluri, ridicat antene, ce mai, tot tacamul….La vreo 2km de centrul de comanda am amplsat
un radio-releu mic. Dupa ce am terminat cu montatul si incercarile de rigoare, mi-a revenit
misiunea sa pazesc cablurile ce faceau legatura intre baza si radio-releu. Va dati seama
ca eu stateam mai mult pe acolo
la ei am facut armata, aveam alti colegi cu care trebuia sa luam legatura si alte bazaconii
d’astea tactice. Intr-o seara, ne pune dracu sa iesim de pe freventele oficiale si sa ne
injuram copios cu colegii de la brigada. Nu mai stiu ce frecventa am ales, stiu doar ca la
Kosuth radio se transmitea ceva meci, parca si noi l-am bruiat.
Ce or fi zis saracii ascultatori la auzul injuriilor, habar n-am. Stiu doar ca am primit dupa o sapuneala
in toata regula, asta pentru ca nu si-au dat seama cine-i de vina!
,,Bancuta, receptie! O f…..pe…….-ta! “
august 23, 2010 la 7:35 pm |
Și colegii mei făceau glume cu stațiile radio, inclusiv cu cele de tipul celor de la miliție. Eu eram destul de disciplinat în trafic mai ales că ni se spusese că regimentul de transmisiuni din Craiova are în permanență două stații de goniometrie pe teren. Era vrăjeală, dar respectam regulile, mai ales că ni se spusese la începutul ciclului de instrucție că cei mai buni din fiecare pluton vor pleca de Crăciun acasă. M-am conformat, numai că în locul meu, printr-o decizie de ultim moment a conducerii, a plecat un coleg care era membru de partid. Mi-a venit rândul după sărbători dar nu a mai avut același farmec.
Am rămas cu plăcerea de a comunica în cod Morse. În copilărie văzusem un serial BBC făcut după „Comando pentru apa grea”, în care o tipă infiltrată în spatele liniei germane transmitea informații secrete, iar în momentul în care fusese prinsă și forțată de nemți să transmită în continuare informații false, cei care o instruiseră îi recunoscuseră stilul dar totodată își dădeau seama că e stresată. Mi se părea incredibil ca în urma ascultării a unor bipuri să-ți dai seama de starea de spirit (oboseală, neatenție, tremurul mâinii etc) a celui care transmite.
Mă închipuiam un fel de radioamator, și-mi plăcea că trecea timpul mai ușor.
august 24, 2010 la 8:59 am |
haha ia uite unde erau morsistii
))) Io in afara de citeva intimplari am uitat tot(din alfabetul morse). La cursul de morse eram la gramada cu niste baieti de treaba( a se citi semianalfabeti, cu accent pe analfabet). Pe mine pe motiv de nume ma bagasera direct in garda pina a facut lentul responsabil cu tarasenia respectiva scandal. Din douazeci de morsisti, doar zece puteau sa scrie dupa dictare. Am avut un exercitiu si unul din colegii pe care daca il puneai sa´si scrie de zece ori numele, de fiecare data il scria altfel(si niciodata corect) s´a trezit sef de statie. Io pazeam hardughia. Numa´ca socotelile de acasa nu prea s´au potrivit: maiorul de la comandament venit in control si´a pus Q si a inceput sa emita. Colegul meu, in afara de _ _.._.. . adica celebra “mu*e” nu era capabil si de fiecare data si´a etalat cunostintele(bai nici macar K/ terminat nu stia sa´i bata) ce a urmat este inimaginabil, deci sa nu va inchipuiti ca a trebuit sa alerge cu vreun tambur in spate, nooo. L´au pus sa impinga ditai camionul prin toata unitatea:o))) Pe mine m´au bagat in garda cu doua zile inainte sa dam examen.
august 25, 2010 la 4:03 am |
Eu n-am fost morsist, garcea:). Eram operator telefonie si telex. M-au scos din plutonu
)
de morse pe considerentul ca ,,pilosii stau mult pe-acasa” si n-au timp sa invete
august 30, 2010 la 5:16 pm |
De ce vad doar 23 de comentarii din 28?
august 30, 2010 la 5:19 pm |
Hopa! Nu-s 28 de comentarii. Atunci de ce imi arata asa?
)
august 30, 2010 la 6:56 pm |
Klaus, un răspuns de specialist nu știu să-ți ofer (varianta prețiozitoasă a verbului „a da”), dar în termeni internautici: kre că erau 28 cu tot cu răspunsurile mele directe (cele care figurează cu o mică indentație) la o parte dintre cele 23.
Și pentru că nici mie nu-mi iese numărătoarea, probabil se pune (se ia în calcul) și postarea, postul, textul cu titlu din capul paginii, tătucul commenturilor pe același subiect (fie ele off-topic sau nu).
Ca să dezvălui un mic secret, sunt cam depășit de domeniul IT, de exemplu anul ăsta am reușit și eu să-mi activez serviciul sms (după ce în decursul întregului an cei de la Vodafone mi-au schimbat vreo 5 cartele SIM, la o solicitare a mea de a beneficia de serviciul MyBanking), de care nu aveam neapărat nevoie, dar l-am asociat cu nefuncționarea celui din paranteză pentru că la fiecare încercare de folosire primeam același tip de mesaj. În fine, acum pot să trimit mesaje, în schimb, în contrapartidă, nu pot să-mi accesez conturile bancare nici măcar vizual. Așa că m-am lăsat păgubaș să înțeleg reguli fără nicio noimă care nu fac altceva decât să-mi complice inutil viața.
august 30, 2010 la 6:58 pm |
Altă chichiță: habar n-am de ce ora la care figurează comentariul este întotdeauna decalată cu trei unități în avans.
august 30, 2010 la 10:24 pm |
Hai că cu ora am rezolvat-o.
august 31, 2010 la 7:20 pm |
Gata istoriile din armata? Hai cu folbalu si femeile, ca abia astept lectura proaspata:)))…
La cat am ras pana acum, dau de baut:)
sau il asteptati pe garcea sa vina din concediu?
septembrie 29, 2010 la 12:35 pm |
bai deci sa nu cumva sa´mi muriti de ciuda ca n´am avut o luna de concediu
Dane, io stiu care´i parerea ta despre download-arile for free, da´e un subect da discutie. Adica am ascultat ultimu´album suie paparude(il ofera gratis pe saitu´lor) mneah, nu´s ce sa zic. Io ascult de´a valma da´nu prea m´a incintat. Am impresia ca au o problema de voce,si pe linga asta o dau intr´un electro raggamuffin sortit exclusiv publicului de specialitate. Pe linga melodiile wannabe parazitii sunt vreo doua piese prea shlagaroase ca sa poti recunoaste public ca iti plac. parerea mea? de data asta nu.
septembrie 29, 2010 la 1:45 pm |
@DanM – Nu aveam cum să ştiu că m-aţi vizitat, mă bucur dacă v-a amuzat, nu ştiu nici la care imagine vă referiţi cu brandul de ţară, am exploatat ideea şi logo-ul în mai multe imagini că doar este brand.
Dacă fiecare avem pe undeva dorinţa recunoscută sau nu, să avem “martori”, “spectatori” ai “vieţilor noastre”, persoana a reuşit. Amândoi ştim că el există, el nu ştie că noi doi existăm! “Suntem golani sau nu suntem?”
septembrie 30, 2010 la 6:54 pm |
Garcea, nu mai știu ce-am zis despre descărcările gratuite. În general sunt pro, dar dacă părerea mea era cumva contra, probabil era emisă într-un anume context. De exemplu, la muzică parcă se pierde din calitatea sunetului, altfel eu nu aș da niciun ban pentru o creație care după un anume timp ar trebui să ajungă în patrimoniul universal. Nu sunt de acord deloc să se găsească un moștenitor de-al lui Beethoven, care să-mi ceară bani pentru că vreau să-i ascult operele lui stră-stră-străbunicu. Iar geniile neînțelese contemporane, afectate de faptul că internauții e niște hoți care le fură capodoperetele, din partea mea n-au decât să și le care în groapă pe vecie. Nu știu dacă a mai fost pus în practică proiectul ăla de lege care prevedea ca pentru fiecare cd-blank cumpărat să se plătească niște procente din valoarea lui către uniunea compozitorilor, pentru că se considera apriori că for fi folosite furtului de piese muzicale.
P.S. Știu că fac notă discordantă cu pasionații genului, dar mie îmi plăceau Suie Paparude când îl aveau în componență și pe Junkyard.
@acuvio Chiar dacă personajul cu pricina nu exista, trebuia inventat. Este reprezentativ pentru majoritatea politicienilor postdecembriști, bineînțeles cu deosebirea că folosesc un alt limbaj și poartă cravată, caracterizați prin tupeul porcesc expus elevat, plaja largă de cunoștințe în varii domenii (individul din filmuleț știa câte secunde are o oră) și zeflemeaua folosită chiar și după consumarea unor momente tensionate în urma cărora a ieșit biruitor. E tipic pentru personajele care „ne reprezintă” la vârf, cel puțin în ceea ce-i privește pe cei care apar pe sticlă.
octombrie 1, 2010 la 3:15 pm |
eh chiar stranetotii lu´beethoven nu prea au ce comenta pt. ca am impresia ca exista o reglementare d´asta chiar la nivel international: tot ce a depasit fro 200 de ani e considerat patrimoniu universal si liber accesibil. Numa´ca am io impresia ca e mai avantajos sa dai tz euroi pe un tzedeu decit sa angajezi ditai orchestra filarmonica si sa o tirasti prin studiouri
in fine sunt deacord cu tine, cam dupa zece ani de la aparitie ar trebui sa fie la liber tot ce´i muzica sau carte.
Si inca o data , da, vocile de pe actualul album al SP nu fac fata cerintelor. Stilul muzical abordt nu´mi place dar, na e chestie de gustari
octombrie 1, 2010 la 6:36 pm |
garcea, acum mi-a picat fisa, parcă Suie Paparude erau cei mai încrâncenați, dintre artistii români, împotriva piratării muzicale (un fel de Outkast de România). Or schimbarea asta de optică, de a permite descărcarea pieselor integrale de ultimul album, mi se pare cel puțin curioasă, o mutare strategică la nivel de marketing care uneori e de un succes nebănuit (vezi cazul Inna).
Nu am download-at piesele de pe site-ul lor pentru că mi se cerea să mă înregistrez, dar le-am putut auzi pe internet. Nimic nou, același sound, piese terne cu două mici excepții, Soundcheck și Alain Delon. Părerea mea!
octombrie 1, 2010 la 11:57 pm |
ah habar n´am de amanuntele astea: parerea lor despre pirati.Nici macar nu´s originali cu marketinghereala de gen, arctic monkey au fost precursorii freedownloadului. Sa nu mai vb de prince formerly known as tafkakap, care si´a donat acu´cativa ani ultimu´album, conditionand numa´cumpararea nu´s carui ziar. O sa ascult mai atent melodiile mentionate de tine si revin.
io l´am bagat pe ala blekotarumburak@kakamaka.com 
PS- pffff, n´ai fost in stare sa le bagi un mail
octombrie 22, 2010 la 6:50 pm |
fratilor, mai stie careva ceva de Klaus al nostru? Mai traieste, a dat bir cu fugitii, l-au inghitit grevele?
De obicei il vedeam in Analytics, dar sunt mai multe saptamani de cand nu mai am semnalul asta…
octombrie 22, 2010 la 8:11 pm |
Karla, deși sunt apropitar de blog, habar n-am de utilitățile care derivă din statutul acesta. Altceva decât denumirea mail-ului celor care comentează pe-aici, nu știu nimic.
Presupuneri în ceea ce-l privește pe Klaus pot fi multe, ca despre oricine altcineva dealtfel, dar și să-l bănuiești că dă bir cu fugiții…?
O zi bună!
octombrie 23, 2010 la 11:42 am |
ha ha ha:)
Se pare ca n-a dat bir cu fugitii, mi-a trimis un semn:))
Le fel si tie, week-end placut…
decembrie 20, 2010 la 6:41 pm |
Alors, mai traiesti?
Sarbatori fericite iti doresc, tie si celor dragi ai tai…
decembrie 23, 2010 la 5:15 pm |
Biensur, Karla! Sunt omniprezent, doar că scriu mai rar.
Mersi pentru urare.
Un Crăciun fericit îți urez și eu, și o vacanță plină de bucurii alături de întreaga familie.
decembrie 24, 2010 la 12:42 pm |
si de la mine asemenea, craciun fericit!
decembrie 24, 2010 la 9:03 pm |
Sărbători fericite, „Garcea”!
La mulți ani!