Costinești , stațiunea tineretului.
Sunt sigur că prima imagine care vă vine în minte atunci când auziți acest nume este o plajă plină, întodeauna supraaglomerată, sau un club de house ale cărui animatoare te fac să te întrebi câți ani mai au până la majorat.
Dar câți dintre voi v-ați gândit că poate arăta și așa?
În poza de mai sus nu este vreo cabană de munte, ci primăria localității litorale. Așa era în urmă cu trei săptămâni, acum a stat…
O imagine, ca și cea de-a doua, banală, având în vedere iarna aceasta, dar având în vedere locația sunt sigur că vi se pare cel puțin inedită.
Când a început viscolul mi-am adus aminte de o lectură din copilărie, o povestire SF în care o comisie de extratereștri hotărâse să ne eutanasieze, pe noi pământenii, dar nu printr-o invazie sau cu cine știe ce arme termonucleare, ci printr-o ninsoare ce nu se mai termina.
februarie 13, 2010 la 8:46 pm |
si la noi s-a oprit intre timp. Sincre sa fiu mi-a ajuns pt sezonul asta si m-as bucura de o pauza pt urmatoarele10 luni. de parca ar fi dupa mine.
Io nu stiu de ce resurse dispun ipoteticii martieni dar daca ne luam dupa principiile optimizarii productiei(in cazul de fata distrugerii) le-as sugera sa investeasca putin timp si rabdare. La cit suntem de idioti, le vom furniza lucru manual de calitate maxima.
februarie 13, 2010 la 8:48 pm |
ups, extraterestrul din lap top a proclamat autonomia si a bagat automat nickul pe care-l folosesc pe alte bloguri.
februarie 14, 2010 la 6:54 am |
Ha Ha! Garcea, și eu mă încurc în nick-uri, parole și adrese de e-mail. Sincer să fiu, unul din scopurile acestui blog este să mă familiarizez cu internetul, acum, până când decalajul de comunicare electronică nu ar deveni insurmontabil, ceea ce consider că chiar ar fi o fatalitate. Tendința e clară, iar eu nu încerc decât să țin pasul.
Cât despre mâna de lucru pământeană, ieftină și bună, mă cam îndoiesc că ar fi în totalitate așa. Îmi aduc aminte de o replică din Vacanța mare, în care un extraterestru îl întreabă pe un pământean : „Tu cărei nații aparții, ești român?”, la care acesta răspunde: „Nu, sunt oltean.”
februarie 14, 2010 la 8:07 am |
eram precis ca ma exprim confuz dar m-am riscat
)) Prin lucru manual faceam referire la faptul ca oricum ne-o facem singuri. Doar putini sunt constienti de apetitul autodistructiv al speciei.
Cu internetul ai dreptate. Daca seful meu vomita o intrebare, 5 minute mai tarziu ii ofer vreo 7 variante de raspuns. colegii mei se intreaba de unde dracu´le scot!? mdeah pt ei totul se limiteaza la facebook..
februarie 14, 2010 la 1:07 pm |
Întradevăr accesul la informație e mai facil pe net, fără alt grad de comparație, dar lucrurile cu adevărat importante sunt contra cost.
Cât despre rețelele de socializare, mă declar un nesociabil convins (nu știu dacă se aplică și formula gramaticală „asociabil”). Dar nu se știe niciodată. Chestia cu facebookul e că nu am cum să știu cu ce se mănâncă până nu devin membru, pentru ca apoi să-mi dau seama dacă vreau sau nu să fiu membru. Deci ezit. Ezit deci egzist.