Semne bune anul are

Am pozat și eu eclipsa.

Iată și luminozitatea cerului în faza maximă de acoperire (75%, echivalentul unei zile însorite pe Marte) „alterată” de stratul de zăpadă depus (puteam să scriu „pătura de omăt așternută…”) cu o seară înainte.

Și două zoom-uri de efect

Și… pentru că așa se obișnuiește: fotografiile le-am făcut cu o „săpunieră” compactă, iar pentru imaginile profesioniste am folosit un filtru NO.10 9A1 DIN 777 (cel puțin așa scria pe geamul măștii de sudură).

Weather (apă și) canal

Astăzi a fost o rupere de nori în sudul litoralului.

Știu că nu e foarte spectaculoasă ploaia (în momentul preluării de către youtube se pierde mult din detaliile vizuale și sonore ale filmulețelor), dar deși a ținut toată amiaza, în prima jumătate de oră a semănat cu o furtună ecuatorială (faza care începe la minutul 1:30 a ținut aproape un sfert de oră, iar vizibilitatea era sub 50 de metri). În contextul inundațiilor din țară, aici e vorba de un mizilic, dar oamenii cu subsoluri au avut iar probleme, într-o localitate în care taxa pe apa de ploaie e mai mare ca nicăieri („Las’ că au de un’ să plătească, ai dreacului de burgheji!”) deși nu există o rețea de ape pluviale, iar canalizările din cartiere au fost făcute din contribuțiile personale ale cetățenilor.
Poate mai interesant ar fi fost fenomenul pe timp de noapte, ca anul trecut:

Fiind acasă, mi-am adus aminte de o situație similară, din toamna lui 2005, numai că atunci plouase torențial patru ore neîncetat. Se vehicula cifra (știu, cifrele) de 270 de litri/mp, la capătul a trei zile de vreme umedă.
Iată niște imagini de atunci, pe care nu le-am postat până acum.

Imaginile sunt neclare, dar pasiunea mea pentru filmat se limitează la telefonul pe care îl am în buzunar în momentul cu pricina, și, datorită „grijii deosebite” pe care o port obiectelor neînsuflețite, de cele mai multe ori zgâriat.

Unora le place gazul

Mie, nu!
Când scriu așa, nu mă refer la gazul de lampă sau la cel petrolier lichefiat, și nici la folosirea cuvântului în argou, referitor la lichidul care eventual m-ar face dacă nu mai puternic, măcar mai viteaz. Mă refer strict la gazul metan ca facilitate publică.
E-adevărat, în zona care locuiesc, recte sudul Dobrogei, nu a fost încă introdus, dar zvonistica pe tema conectării localităților din zonă cum că va veni o conductă magistrală, se comportă ca un efect Doppler care prevestește iminența producerii fenomenului. Un caz aparte, cu caracter local, îl constituie zvonurile din perioada electorală, deci nedemne de luat în serios.
Deși se vorbește încă din perioada în care prima conductă de gaz a fost introdusă într-un cartier constănțean, adică acum zece ani, locuitorii Costineștiului nu și-au pierdut speranța că odată ajuns gazul și la ei se va rezolva definitiv problema căldurii pe timp de iarnă și a apei calde pentru turiști pe timp de vară.
Între timp au apelat la soluții alternative. Vara mulți folosesc deja panouri solare performante, dar dependente de zilele însorite (ca o anecdotă, unii comercianți le spun clienților că panourile încălzesc și pe timp de noapte, de la lună). Acestea nefiind dimensionate în funcție de consum, ci după buget, apa caldă ajunge doar pe perioada zilei, iar seara când toți se pregătesc pentru distracție, deci consumul crește, panourile sunt reci. Astfel mulți trec pe soluția de rezervă, rezistențe electrice, consecința fiind că tot cartierul rămâne în beznă, fenomen amplificat în ultimii doi ani (btw, astăzi ne-a schimbat transformatorul. Poate vara viitoare se schimbă situația).
Iarna în schimb, majoritatea se încălzește cu cocs. De câte ori merg seara pe ulițele comunei, mirosul de cărbune mă trimite cu gândul la atmosfera (la propriu) engleză din perioada industrială. Un caz aparte îl constituie centralele cu gazeificare (vezi poza) mai puțin poluante dar dependente de rezervele de lemn uscat, locuitorii trebuind să se aprovizioneze din timp din depozite locale, ori direct din Bulgaria unde este mai ieftin.

Desigur că există și varianta motorinei (foto 2), dar nu știu de ce în mentalitatea localnicilor asta este ultima soluție, pentru că este la jumătate de preț față de gaz, GPL sau încălzirea electrică, plus că aduce și o evidentă independență față de robinetul rusesc (vorba cântecului: De la ruși vine…) sau oricare furnizor autohton. Deși li se pare firesc ca autoturismul să consume motorină, atunci când e vorba de locuință devin reticenți.

Gazul metan ar rezolva aceste neajunsuri, însă brăzdarea șoselelor pentru fiecare locuință în parte, inesteticul țevilor galbene pe fațadele clădirilor, prețul incredibil de mare la care a ajuns mia de metri cubi, zecile de apropări necesare instalarii lor, reviziile periodice făcute numai de firme autorizate, dar necesare, știrile alarmante care seară de seară parcă au rubrică specială dedicată caselor și apartamentelor explodate, ei bine, toate acestea mă fac să concluzionez că dezavantajele unei astfel de facilități nu se justifică decât poate pentru clădiri industriale sau consumatori foarte mari, în niciun caz pentru o localitate turistică supraaglomerată care în sezon își mărește populația de zece ori.

Iarna nu-i ca vara!

Costinești , stațiunea tineretului.

Sunt sigur că prima imagine care vă vine în minte atunci când auziți acest nume este o plajă plină, întodeauna supraaglomerată, sau un club de house ale cărui animatoare te fac să te întrebi câți ani mai au până la majorat.

Dar câți dintre voi v-ați gândit că poate arăta și așa?



În poza de mai sus nu este vreo cabană de munte, ci primăria localității litorale. Așa era în urmă cu trei săptămâni, acum a stat…

O imagine, ca și cea de-a doua, banală, având în vedere iarna aceasta, dar având în vedere locația sunt sigur că vi se pare cel puțin inedită.

Când a început viscolul mi-am adus aminte de o lectură din copilărie, o povestire SF în care o comisie de extratereștri hotărâse să ne eutanasieze, pe noi pământenii, dar nu printr-o invazie sau cu cine știe ce arme termonucleare, ci printr-o ninsoare ce nu se mai termina.